Despre o anumită viziune… scenică

Radu Corneliu Făgărăşan este înainte de orice un cadru didactic universitar, doctor în ştiinţe muzicale, artist liric în recitaluri şi concerte pe care fie şi le organizează singur, fie este invitat să cânte alături de alți solişti sau studenţi cu merite artistice deosebite. De fiecare dată când se află pe scenă, în faţa orchestrei sau în colţul pianului, nu se poate să nu te atragă ţinuta lui artistică de o eleganţă suplă, modelele rafinate ale cămăşilor pe care le poartă sau liniile catifelei ori ale mătăsii care îi subliniază corpul întreţinut cu grijă şi respect pentru public şi statut profesional. Împătimit de arta cântăreţilor castraţi (a scris două cărţi minunate şi extrem de bogate în detalii şi informaţii uluitoare despre această epocă a marilor interpreţi), a impregnat modelul lor de ţinută scenică preclasică şi clasică, într-o îmbinare a liniilor savuroase cu accesorii multiple, cu valuri de dantele şi de tafta, ori mătăsuri grele, ce îmbracă deseori, sub pelerine voluptoase, costume ce surprind cu migală fascinantă, o lume ce astăzi pare să nu mai existe, să nu mai dorească să fie dezvăluită.
Radu nu se teme de culoarea alb, de reflexele argintii sau de textura de paiete, de jaboul nobiliar susţinut de pietre de cea mai fină calitate, în monturi sofisticate sau în combinaţia comodă a unor pantofi de lac, ce aduc în totalitatea lor tematică, un mare respect pentru elaborarea unei prezenţe scenice de excepţie. Îl cunosc pe Radu ca student la Conservatorul din Braşov (Facultatea de Muzică), când l-am rugat să se ocupe de machiajul personajelor unei feerii muzicale româneşti, pe care am pus-o în scenă în calitate de regizor (1999) şi care se joacă de mai bine de 20 de ani, Fata Moşului cea Cuminte de Florin Comişel, ce presupunea măşti cu animale recunoscute de copii, ca fiind fascinante şi pline de surprize. Ele trebuiau să surprindă mimica acestor personaje în relaţia scenică, astfel încât să determine publicul tânăr să interacţioneze cu ele, să fie fermecaţi, atraşi în disputele lor scenice. Şi Radu a reuşit ca nimeni altul acest miraj al culorii, ce pare să îl inspire necontenit în tot ce crează, în tot ce îi iese din mâna sa miraculoasă, atunci când arta sa se exprimă în culori, forme şi simboluri. Câţiva ani mai târziu, la Conservatorul din Constanţa (nume ales de mine din plăcere), de altfel Facultatea de Arte, din cadrul Universităţii Ovidius, l-am cooptat din nou, de data aceasta să facă costumele la două premiere mozartiene: Le nozze di Figaro (2006) şi Così fan tutte (2007), spectacole în care studenţii absolvenţi îşi dădeau licenţa. Din câţiva metri de dantele, de catifea şi de stofă, cu multe, multe detalii de ornamentaţii, au ieşit costume pe care astăzi le mai puteţi vedea în mediul on line, şi care sunt frumoase, proaspete, de cel mai fin bun-gust, pe placul celor tineri, care au interpretat cu plăcere tot ce era scris în acele fulminante pagini de operă de mare dificultate şi creativitate. Am observat la el dragostea fără margini pentru arta detaliului, pentru adaptarea pe fiecare solist a costumului care să îi întregească personalitatea artistică, să îl ajute pe interpret şi să îl facă să dea viaţă acestui costum, ca parte a unei epoci ce se dorea a fi reprezentată aidoma. Radu Făgărăşan a reuşit chiar să impresioneze costumierii de la Opera constănţeană.
Cine ştie, poate că îşi mai aduc aminte de acele nopţi fierbinţi când se lucra până la 1 noaptea la aceste spectacole, eu în calitate de regizor, Radu, creator de costume şi machior, alături de orchestra Operei constănţene; reprezentații prin care am încercat să dăruim publicului muzică, dans, culoare, lumini, costume şi multă tinereţe.
Dacă am ceva să îi repreşez lui Radu, ar fi excesul de dăruire şi de devotament pentru o cauză pro bono, pentru o muncă neplătită de nimeni vreodată, pentru zecile de afişe şi de invitaţii, pe care le face de atâţia ani la concertele noastre, ale mele în special, fără să îşi pună problema că cineva ar trebui să îi aprecieze munca, pentru că orice creaţie costă, şi mai ales cea de mare calitate. Din această serie de evenimente artistice, face parte fără discuţie şi acest Album – Catalog, ce se constituie ca o dovadă nouă a talentului lui fantastic pentru creaţia artistică, scenică prin destinaţie şi anvergură, unde forma modelelor poate fi în orice secundă personaje din opere, teatru, operete, feerii, alte genuri de spectacol, într-o varietate de pălării şi de pantofi, de jupe şi de pantaloni, de costume şi de rochii, imaginându-ne că avem în faţă fie pe Crăiasa Zăpezii, fie pe Văduva Veselă, fie pe Lady Macbeth sau pe Aida, regina nefericită a marii drame verdiene. De la modern la istoric, de la modă la creaţie scenică, la Radu Făgărăşan ispita talentului nu are limite, iar noi privitorii, nu avem de ales! Cât curaj şi câtă aventură se găsesc în aceste desene, planşe exotice şi tainice, ca însuşi autorul lor, pe care poţi doar să le bănuieşti, dar în nici un caz să le identifici cu de la tine putere. Un exces de puf, de detalii de pietre sclipitoare, de dantele în forme arhitecturale avangardiste, cu pantofi sau botine cu platformă, înşirate sfredelitor în râuri de şireturi, cu un aer de mister şi de vinovăţie, de tupeu şi de argumente ce se pot ivi la o simplă pocnitură din degete. Totul este incitant şi îmbie la reverie, la imaginaţie, la poveste şi la comparaţie, pentru că dacă ar avea noroc cu sacul, Radu ar fi deja designerul unor mari case de modă, mai ales din străinătate, pe care uneori să le încânte în pauza de creaţie vestimentară, cu câte o arie preclasică, ce îi iese de fiecare dată… la patru ace, precum linia costumelor desenate de el, ce pur şi simplu ies din pagină şi te trag de mână să le însoţeşti şi să la dai un nume.
Doar priviţi-le şi încercaţi să le postaţi în locuri ce vă sunt dragi, cunoscute, ce v-au impresionat cumva, cândva, undeva. Sau poate veţi dori ca într-o zi să le dăruiţi cuiva drag şi iubit. Numele lor, ale personajelor feminine care vă privesc sunt necunoscute, tot aşa cum numele lui Radu Corneliu Făgărăşan este încă necunoscut printre vedetele acestei maniere de artă, dar pe care eroinele sale pline de culori şi forme ciudate, îl şoptesc cu admiraţie, de fiecare dată când ia culorile în mână şi le dă viaţă, ascultând Händel. Şi fiindcă m-am gândit la asta, numele tău de astăzi încolo, ar trebui să fie Radu, Viziunea!

soprana Florența Nicoleta MARINESCU

About a vision… artistic vision

Radu Corneliu Făgărăşan is a university professor with a Ph.D. in music, a lyrical artist who sings in recitals and concerts along other established singers and exceptional music students. Every time he is on the stage, in front of the orchestra or alongside the piano, one cannot help but notice his elegant posture, the refinely designed concert attire, the suple lines of the velvet or silk coats. He is very passionate about the lives of the castrati and he authored two great books that are replete with astonishing details about the wonderful era of the grand castrati singers. Radu has been inspired by their classical and pre-classical stage costumes and created his own designs by combining intricate lines with accessories, waves of lace and taffeta, and silk fabrics that shine from underneath heavy capes. The fascinating details of his costumes remind us of a world that today seems to have ceased to exist or a world that is hiding, refusing to be discovered. Radu is not afraid to use white color, silver reflections, sequin texture, noble frills embelished with high quality gems mounted in wonderfully sofisticated jewelry, or to use the more comfortable combination of lacquered shoes, coming all together in an exceptional stage attire.
I met Radu when he was a student at the Music Conservatory in Brașov. I asked him to do the make-up for the characters of a romanian musical I staged as a director (1999) and which has been playing for over 20 years: Fata Moşului cea Cuminte (The Old Man’s Good Girl) by Florin Comisel. The musical piece had fascinating and surprising masks of animals familiar to kids. The designs had to capture the character’s facial expressions on stage in order to charm the public and interract with the young audience. Radu succeeded, like no other, to render the colors that seem to inspire him in everything he creates, using different forms and symbols. A few years later, when he was at the Ovidius University from Constanța, Faculty of Arts, I asked him to join me into designing the costumes of two Mozart operas premiers: Le nozze di Figaro (2006) and Così fan tutte (2007), in which students sustained their graduation exam. With only a few yards of lace, velvet and fabric, embelished with heavy patterns and details, he made wonderful costumes that are still available online for viewing. The designs are beautiful, fresh, refined, and the young students who sang all those difficult opera arias really enjoyed wearing them. I noticed his endless love for details and for adaptation of each costume to the role that helped contour the artistic character, as part of the historic era it was representing. Radu succeeded to impress the costume designers from the Constanța Opera, that allowed him to use the theatre workshops for his creative work. Who knows, maybe they all still remember those times when I as a director and Radu, the costume designer and make-up artist, was working through the night with the opera singers for shows that tried to bring the audience the wonderful world of music, dance, color, lights, costumes and youth.
If I have anything to reproach to Radu, it would be the excess of dedication and devotion for his pro-bono support, for the dozens of posters and invitations, creatios and supperior design that brought us joy throughout the years. This Catalog – Album falls under the same category and it represents a new demonstration of his fantastic talent, making his models become any type of character from opera or theatre, with a variety of hats and shoes, costumes and dresses, making us imagine the Merry Widow or Lady Macbeth, or Aida. From modern era to history, from fashion to stage costumes, Radu’s talent seems without limits, and the audience can only enjoy it! The courage and adventure that we find in his exotic and misterious drawings or giclees, resemble their artist and they invite you to go beyond, into your imagination and only try to guess the next step. You will be overwhelmed by an excess of details, shiny gems, avant-guard architectural laces, heels and platform shoes, mistery and guilt, audacity and frivolity, that can all materialize in the blink of an eye.
Everything is exciting and drifts your imagination into deep reverie. Just look at them and try to put them in a familiar place that you love, that once inspired you. Or maybe you want to gift them to someone you love. The names of the characters are unknown to you, but the heroines are full of color and unique forms, and they whisper in admiration every time he gives them life while listening to Händel: your name from now on will be Radu, the Vision!

soprano Florența Nicoleta MARINESCU

Traducerea in limba engleza, Alma Greer