Pentru a urmări cât mai bine efectele meloterapiei asupra organismului trebuie să punem clientul într-un cadru unde el să-şi poată manifesta voinţa sau un cadru unde să-i urmărim procesele biologice. Sau, în cel mai fericit caz pentru noi, un cadru unde să-i putem urmări procesele biologice în timp ce el se lasă purtat de muzică şi-şi manifesta voinţa liber, fără îngrădire. Totodată, cel mai important aspect este să-ţi fie drag să faci asta, să iubeşti muzica, să-i iubeşti pe ceilalţi, şi să-ţi doreşti din tot sufletul tău să-i ajuţi. Dacă o faci cu dragoste automat vei avea şi răbdarea necesară pentru asta, reuşind să atingi acea calitate indispensabilă oricărui terapeut: empatia (a trăi ce trăieşte celălalt prin intermediul filtrelor lui, nu ale tale); dacă nu, şi o faci dintr-un entuziasm adolescentin, nu vei reuşi ceva notabil. Revenind la cadrul despre care vorbeam la început, indiferent despre ce formă de terapie vorbim, pentru că în starea de conştientă de veghe ne deplasăm în spaţiul fizic-senzorial, trebuie sa acordăm o deosebită consideraţie cadrului şi mijloacelor cu care se realizează/desfăşoară terapia, urmată apoi de descrierea propriu-zisă a unei sedinţe de meloterapie

Materiale şi recuzită:

În mod obligatoriu este nevoie de o încăpere bine aerisită, de preferat să fie prezente plante de culori variate, un tablou inedit ce induce o stare de liniştire sau chiar un acvariu. Ideal ar fi ca într-un colţ al camerei să fie amenajat ca un mini altar unde să ardă în permanenţă o lumarare mică, acompaniată eventual de un beţişor parfumat. Totodată, pentru bună relaxare a clientului este necesar un fotoliu comod, dacă se poate unul care să permită extesnia spătarului transformându-l într-un fel de pat. Ideea de bază este ca această încăpere unde se practică terapia muzicală să nu fie încărcată cu obiecte prea multe, obiecte care absorb vibraţiile sunetelor produse de către procesul muzical, dar nici sa fie goală, precum un depozit. Înainte de a realiza armonia muzicală trebuie să creez armonia înconjurătoare (a obiectelor).

Instrumente:

Xilofon, bol tibetan, castaniete, clopoţei, gong, harfă etc. Ideal este să ai instrumente cât mai uşor de folosit mai ales pentru cei ce nu ştiu să cânte la un instrument.

Echipamente, dispozitive şi tehnologii ce pot fi folosite (nu obligatoriu):

– cardiofrecventmetru pentru măsurarea pulsului pacientului;
– aparat care realizează EEG (electroencefalograma – tehnica de înregistrare şi interpretare a activităţii electrice a creierului), foarte util când dorim să ştim ce zone ale creierului sunt activate când „supunem” pacientul la diverse lucrări muzicale;
– boxe, eu prefer liniare, de studio, deoarece boxele „normale” dacă nu-ţi pot reda o frecvenţă emit un simplu buff şi gata, pe când cele liniare îţi redau exact frecvenţa (sunetul, instrumentul) pe care îl primeşte ca impuls.

Descrierea propriu-zisă a unei sedinţe de meloterapie

Deşi şedinţele de meloterapie nu vor fi niciodată identice, o anume structură de bază este de recomandat a fi trebuie păstrată. Aseasta structură o descoperim ca fiind următoarea:
a) Pentru început o mică conversaţie de politeţe pe diferite teme. Aceasta are ca scop înlăturarea eventualelor stări de stânjeneală, dar şi introducerea clientului într-un cadru familiar.
b) În funcţie stadiul clientului din programul terapeutic, şedinţa de meloterapie poate începe cu câteva tehnici de relaxare atât fizică cât şi psihică, sau chiar cu o scurtă meditaţie. Acestea se pot face stând într-o poziţie confortabilă în starea de nemişcare, dar şi în şezut folosind un vas tibetan.
c) Înainte de începerea propriu-zisă a terapiei muzicale este necesară o scurtă evaluare a stării de spirit a clientului pentru a ne asigura că acesta poate fi introdus fără nici un risc în noile stări sufleteşti generate de terapia muzicală propriu-zisă.
d) Terapia muzicală propriu-zisă, ce poate consta fie în ascultarea unor creaţii muzicale, fie interpretarea acestora la diferite instrumente, fie improvizaţie cu tema. Alegerea repertoriului se face respectând cu stricteţe planul terapeutic.
e) Precum în sportul de performanţă, după antrenament, are loc revenirea organismului după efort, la fel şi aici, în şedinţa de melotarpie după momentul de terapie efectivă se face revenirea la starea de homeostazie, fie prin conştientizarea drumului parcurs, fie prin exerciţii de respiraţie sau meditaţie.
f) Discuţii pe marginea şedinţei de terapie, evaluare, stabilirea programului din următoarele şedinţe, recomandări, şi cuvânt de încheiere.

Concluzie

Când vorbim despre meloterapeut în primul rând ne referim la un om, o fiinţă umană care şi ea gândeşte, simte şi voieşte precum restul persoanelor. Pentru a fi terapeut este imperios necesar a fi foarte sincer cu tine însuţi, a-ţi cunoaşte defectele şi calităţile, şi desigur a face eforturi susţinute pentru a corecta eventualele tare morale pe de-o parte, iar pe de altă parte ai misiunea cea mai grea, aceea de a simţi/trăi ce trăieşte clientul, dar a gândi detaşat de simţirea pe care o experimentezi, tocmai pentru a vedea situaţia de ansambul cât mai clar şi de a nu te lasa copleşit. În concluzie, şi aici, experienţa îşi spune cuvântul. „Cărămidă cu cărămidă”, aceasta se construieşte încet şi sigur, devenind (sper) temelie şi pentru generaţiile viitoare.

Damian Deheleanu – Editor Online